Sub semnul lui 12. Proză scurtă

Când Ion Bogdan Martin mi-a dat să citesc teatru, cunoscându-i preocupările, m-am gândit: „Face parte din pasiunile sale.” Mai târziu, când am citit proza umoristică și cunoscându-ne de multă vreme, m-am gândit „Este pe formatul său.” La versuri, am fost ușor surprins și i-am spus: „trebuie să ai curaj, în ziua de astăzi, să mai scrii poezie!”

Volumul de față, „Sub semnul lui 12”, ar putea fi considerat o încununare a dialogului analeptic, omniprezent în lucrările sale, a existenței obiective văzute prin ochii săi, permanent atenți la tot ce se întâmplă în jur , a povestirii unor întâmplări în care nu știi când realitatea face loc imaginației și invers. Este o carte care se citește cu nesaț, ca „un șpriț de vară”, cum spun amatorii de povestiri, în jurul unui pahar de vin bun, musai la umbra unui tei bătrân.

Sirun T.

(Cărturar armean, contemporan, de foarte mult timp, cu autorul)