Poezii în nisip. Poeme
Autor: Iosefina Schirger
ISBN 978-606-049-493-5
Pentru comenzi,
– folosiți coșul de cumpărături de mai sus sau
– scrieți la office@epublishers.info sau
– sunați la 0722156408, 0731382889.
Cititorii din străinătate sunt rugați să comande cartea de pe următoarele site-uri:
https://www.coresi-publishing-house.com (cu plata în dolari)
sau
https://www.epublishers.eu (cu plata în euro).
Ediția digitală iBookSquare.ro se poate accesa la acest link:
http://ibooksquare.ro/Books/ISBN?p=978-606-049-494-2
Ediția digitală Google Play / Google Books se poate accesa la aceste linkuri:
https://play.google.com/store/books/details?id=3WakEAAAQBAJ
sau
https://books.google.ro/books/about?id=3WakEAAAQBAJ
„Poezii în nisip” sau dorinţa ca inima ta să bată în pieptul ei
Ca să stabilim orice urmă de viitoare încercări de aflare a adevărului privind identitatea celui căruia îi sunt scrise aceste rânduri: El nu există! Aşadar putem vorbi despre ea, Iosefina Schirger, autoarea a peste patruzeci de volume publicate, contemporană cu dumneavoastră, dar şi cu toate formele de viaţă existente. E vorba de coerenta trecere a lumii prin dragoste, de vremea despărţirii luminii de întuneric, de încercările verii de a recuceri iarna, asaltând toamnele…
Sunt însemne la vedere, mărturisiri de dezlegare scrise pe zăpada vieţii, cu o caligrafie al cărei destinatar este doar cititorul. Nevoia de necuprindere poate dura două vieţi. De ce? Fiindcă strălucirile apar nevindecate de pământ, de umbră, în cer şi lumină. Cartea este poemul unei vieţi căreia îi trebuie mai mult decât fotosinteză, întristări şi bucurii: Inima trebuie să bată repede – repede, neînţelese umbre trebuie să sclipească în priviri, dimineţile trebuie să fie de smarald, lupta trebuie să fie aproape geloasă, cu accente de furie metafizică, din care niciun aisberg nu se va salva...
O cosmogonie a eforturilor omeneşti de a-şi depăşi rămânerea la volum zero, de trecere în sentiment. Fluvii de gânduri colorate, poleială de aur pe atingerea clipei… Aici nu mai e vorba de autoare, ci de o prizonieră, de nevoia de a fi în lume, nu în banalul inchizitorial al iluziilor. Clipa e trăită cu puterea omului care luptă nu pentru împlinirea unui vis, ci pentru visul însuşi. Ea poate să-şi vadă viitorul: va ataca ţărmul, îl va atinge cu dorinţa ei, tulburând paşnica trecere prin timp.
Un om – un destin – o idee de schimbare prin iubire…
Nu zmeul şi gesturile lui sunt cele care cer să-i iertăm frustrările şi mediocra lui nedeşteptare, ci propriile aşteptări nedepăşite. Ele fac din fiecare un zeu care îşi poate împlini fragmentar destinul, ironizând structuri comportamentale, avertizând asupra previzibilului asumat, dând scrisori de recomandare celor care din acest moment pot şi ei să spună o poveste. Exploziv, nonşalant, neobosit, neiritant, textul oferă fiecăruia dintre noi opţiunea de a-l interpreta în felul său. Unele lucruri nu admite: cuvinte nerostite, insomnii nemurite, zboruri pierdute, lacrimi…
Un stil unitar, epistolar, în care cititorul se poate considera fericit că este adrisantul, chiar dacă până acum nu a primit nicio scrisoare. Altfel, tânăr fiind, nu ar şti că este un cheltuitor al stărilor de graţie: „pe lângă noi curg vise, înserări, pe lângă noi se scutură salcâmii.”
Scrisul zvâcneşte, aş fi vrut să spun pârâie, creşte, vindecând răni, explică, explică, explică celui neatins de iubire şi căruia, arătându-i-se visul, nu vede nici degetul întins.
Oricum, iubirea este un semieşec, o semibovarycă stare, devenind un mijloc de exprimare, din care câştigă spiritul. Există în fiecare rând un sentiment de temut, un zmeu redus absurd la tăcere, o durere, o tăiere de capete şi-n acelaşi timp o atenţionare, o pregătire: „mai am până la tine şapte mări!”, ai timp să-ţi revii! Timp desfrunzit, mărturii de iubire, dovezi superbe ale dăruirii de sine, infinite posibilităţi de salvare prin trăire interioară, împotriva lumii împietrite ce ne înconjoară...
„E şansa ta această carte: te iau cu mine dincolo de moarte” arată indiferenţa faţă de primejdia obişnuită – prejudecată a creatorilor din orice timp – dar mai ales putere, posibilitate, ingeniozitate, pasiune, ofertă, fiindcă nimic nu e ce nu a fost, doar recunoscând că femeia îţi dă un rost, un adăpost în eternitatea plăsmuită. Cartea este astfel pentru cititor, dar, ca un ciorchine de poveşti… E timpul să o citeşti!
Ionel Muscalu