Cine sunt eu și cine este Dumnezeu. Dialoguri interreligioase. Volumul I

CINE SUNT EU ȘI CINE ESTE DUMNEZEU- DIALOGURI INTERRELIGIOASE,

ARAD, EDITURA MULTIMEDIA INTERNAȚIONAL, 2018

Este o carte de religii comparate, în care reprezentanți ai celor patru mari religii ale lumii (un creștin, un iudeu, un musulman și un hindus), toți prieteni, si-au propus sa analizeze din perspectiva mileniului III, starea în care a ajuns (și va ajunge) omenirea. Sunt puse in discuție probleme grave ale timpului nostru: ce este viața, moartea, mântuirea, viața de dincolo de moarte, Cine este adevăratul Dumnezeu, dacă omul poate si trebuie sa Il cunoască, relația cu Acesta. Totul este documentat și susținut pe baza unor ample informații, plecând de la textele sacre ale celor patru religii.

FRAGMENT

*****

Care este locul omului in istorie?

Există un început și un sfârșit al istoriei?

Există o relație între Dumnezeu și om manifestată în istorie?

Cum definim lumea în care trăim și cum se raportează ea la Dumnezeu?

Va fi o altă lume (omenire) în afară de aceasta?

CRISTIAN: Cu adevărat omul este acela care face istoria, ce devine mai apoi știința care înregistrează întregul proces de dezvoltare a societăților umane. Creaționiștii au acceptat începuturile istoriei Universului, ca aparținând „aceleiași superforțe” care l-a creat si pe om: Același Creator.

Sa ne amintim cat de multe teorii s-au emis despre apariția Universului si cate întrebări a născut în rândul oamenilor de stiință problematica aceasta. Abia secolul al XX-lea a reușit să alinieze răspunsurile in jurul unei ipoteze susținute de o majoritate. De la Einstein, mai ales, încoace, au existat tot mai mulți fizicieni si astronomi care au acceptat că la originile lumii în care trăim, exista fără îndoială, o cauză: „In expansiunea initială a Universului trebuie sa fi fost un echilibru precis intre energia de expansiune (care îndepărtează lucrurile) si forța gravitației (care le aproprie). Dacă energia de expansiune era mai mare, materia s-ar fi împrăștiat prea repede, nepermițând procesul condensării în galaxii si stele. Posibilitatea existentei noastre a necesitat un echilibru intre efectele expansiunii si ale contracției, care, într-o epocă foarte timpurie din istoria universului (timpul Planck) a trebuit să difere doar cu 1-60. Matematicianul se minunează de o astfel de exactitate. Pentru cei care nu sunt matematicieni, voi ilustra aceasta exactitate cu un exemplu împrumutat de la Paul Davies. El subliniază că această exactitate seamănă cu a trage la o țintă lată de 2 cm, aflată la celălalt capăt al universului, la douăzeci de mii de milioane de ani lumină, si a o lovi”.

Cu responsabilitate vorbind, nicio altă teorie de formare a Universului nu stă in picioare, pentru că niciuna nu are temelii știintifice dovedite și nici deschideri clare ale dezvoltării acestuia. Singura care a rămas neclintită este teoria creației. Autorii pe care tocmai vi i-am citat, si de altfel tot mai mulți, apreciază că si Universul a apărut ca urmare a „Cauzei Prime inteligente”.

E. Wilder Smith, Dr. în Stiintele naturii, Dr. in Filozofie demonstrează în cartea sa „Originea omului, Destinul omului” că din toate teoriile despre apariția vietii, creștinismul aduce răspunsul cel mai puternic, cel care are cea mai mare viabilitate, chiar si astăzi, in mileniul III, când sunt cercetători care mereu mai mult, opun vieții omului, inteligenta artificială, cea care, în viitor, ar suprima ființa umana.

El aduce argumente despre apariția omului din toate științele pentru a combate darwinismul. Urmărește de asemenea dezvoltarea celulei vii, evoluția omului, prin principalele legi ale fizicii: legile termodinamicii, energiei, entropiei, punându-le pe toate in paralel cu textul Noului Testament. „A doua lege a termodinamicii pare să descrie întreaga situație a lumii noastre materiale de azi în mod perfect, iar Biblia confirmă deslușit această descriere.

De exemplu, Romani 8, 22-23, ne învață că intreaga creație este supusă deșertăciunii sau distrugerii. Toate tind s-o ia in jos, spre haos si distrugere in situația actuală a lucrurilor. Când Dumnezeu a creat lumea din nimic, toate lucrurile, odată cu actul creației, au mers in sus, haosul a devenit ordine.

CUPRINS

Prefața

Argument

Theme

Argument

Motto

PARTEA I

Despre ființa umana si Dumnezeu.

Omul în căutarea Absolutului.

ZIUA INTAI

De ce tindem spre absolut?

Sub ce chip ne putem preînchipui Absolutul?

Cum Il definim pe Dumnezeu ca Absolut?

Ce calități are El și cum Il putem cunoaște?

ZIUA A DOUA

Cine este omul ? Duhul și sufletul.

Persoana umana si persoana lui Dumnezeu.

Trinitatea lui Dumnezeu. Duhul Sfânt.

Logosul (Cuvântul lui Dumnezeu). Harul divin.

ZIUA A TREIA

Care este locul omului in istorie?

Exista un început si un sfârsit al istoriei?

Exista o relație între Dumnezeu și om manifestată in istorie?

Cum definim lumea in care trăim și cum se raportează ea la Dumnezeu?

Va fi o alta lume (omenire) în afară de aceasta?

PARTEA A II- A

Viața si existența umană

ZIUA A PATRA

Cum definim viața unui om? Dar existența lui?

Poate sa-si trăiască singur omul viața pe Pământ sau trebuie să fie coordonat

de Dumnezeu printr-o relație existențială?

ZIUA A CINCEA

Existenta si viața pustnicilor, a călugărilor si a sfinților.

Scopul pentru care s-au retras din lume.

Exista oameni sfinți si in interiorul comunităților actuale?

Rolul pe care îl au aceștia.

ZIUA A SASEA

Este singur omul in Univers?

Exista universuri paralele?

Poate omul să cunoască întregul Cosmos?

Se poate relaționa cu lumea spiritelor?

ZIUA A SAPTEA

Forțe rele si forțe bune. Cum se manifestă ele asupra omului?

De ce oscilează ființa umană între bine si rău?

Au chip răul si binele?

Ce sunt îngerii si demonii?

Putem să alegem, singuri, binele de rău?