Gânduri vechi și noi. Maxime și aforisme

Prof. univ. dr. ION DODU BALAN ne prezinta astfel aceasta carte.

„Abia întelese, pline de întelesuri” – asa definea genialul Eminescu proverbele, speciile sapientiale – cu profunzimea lui de gândire si inegalabila forta expresiva. Se stie, în limba româna, proverbul face parte din seria sinonimiei ca: maxima, aforism, vorba cu tâlc etc. Asemenea creatii gasiti si în aceasta carte de întelepciune si frumusete morala. 
Poet, eseist, critic si istoric literar, intelectual de factura moderna si aleasa cultura, Nicolae Mares aduce acum pe piata cartii un volum de aforisme maxime si proverbe originale, dupa ce – în prealabil – a publicat la eLiteratura Cartea întelepciunii universale, un monumental Dictionar de maxime si aforisme din cultura româna si universala, despre care talentatul editor si scriitor Vasile Poenaru îi spunea cititorului: „tii în mâinile tale un tezaur de o valoare inestimabila. Cartea de fata cuprinde – grupate peste 1200 de teme, circa paisprezece mii de maxime, aforisme, cugetari, proverbe si zicatori...” În ansamblul operei maresiene (studii de morala si sociologie, de istoria culturii si a filosofiei, traduceri si poezie originala) nu ma surprinde daca ne amintim ca universul liricii sale e punctat de numeroase versuri sapientiale. 
Maximele, aforismele si anumite proverbe din prezenta carte a scriitorului Nicolae Mares s-ar putea înscrie în prelungirea cunoscutelor lucrari din literatura noastra semnate de Titu Maiorescu: cugetari si aforisme, de Nicolae Iorga (Cugetari din 1905 si altele), de Lucian Blaga (Discobolul, Pietre pentru templul meu). 
Alte învataturi sunt legate strict de actualitate „Lasa stresul la usa: când intri cu el în pat îti curmi din viata”. Ca intelectual diplomat, cu o temeinica pregatire filosofica si sociologica, Nicolae Mares exprima si o convingatoare judecata asupra societatii si lumii contemporane. 
Nicolae Mares ofera un fericit exemplu al faptului ca unele proverbe se fac tot din proverbe adaptate unor experiente, personale sau colective, din alte împrejurari si momente istorice: „Nu doar pe copii, ci pe toata tara a aruncat-o Base cu scalda”. Nu e greu sa ne amintim zicatoare, vorba cu tâlc din batrâni: Odata cu apa murdara a aruncat si copilul din copaie. 
Unele aforisme ale lui N. Mares sunt judecati curajoase si drepte privitoare la morala si la viata social-politica: „Normalitatea a devenit azi o floare rara” sau „Democratia originala devine paradoxala: nu conteaza câti voteaza, conteaza indicatiile Bruxelles-ului si verdictul Curtii Constitutionale, cea din care – în majoritate – lipsesc judecatorii de profesie”. 
Maximele si aforismele lui Nicolae Mares au în ele multe din caracteristicile acestei specii: formulari dense, percutante, unele rime interioare cu functie mnemotehnica, întelepciune, dragoste de om si de viata, întelegerea omenescului din noi, umor, spirit de observatie si analiza, judecati de valoare exacte si îndraznete si uneori un previzibil didacticism moralizator. Pe alocuri sunt ca niste biciuiri focoase, dar si gingase ca niste flori; altele mai ermetice, cu anumite taine în ele, si foarte multe cu toate ferestrele gândului deschise încât se vede pâna-n adâncimi. Majoritatea aforismelor lui Nicolae Mares respecta cerintele lui Lucian Blaga din Discobolul: „Când formulezi un aforism trebuie sa-l aduci în situatia de a refuza orice adaos. Un aforism trebuie sa fie ceva laconic, încheiat ca Biblia.” 
O asemenea lucrare, asa de mult patrunsa de spiritualitatea autohtona si universala, merita sa fie cunoscuta, sa fie mereu la îndemâna omului, ca un ghid de comportare în viata, pentru cititori din toate generatiile si cu cea mai diversa pregatire scolara.