Casa cu mirosuri de brad. Antologie lirică

Autorul pendulează între mitologia unei tradiţii în orizontul satului străvechi şi o modernitate de ultimă oră, reuşind cu o ştiinţă a armoniei să echilibreze cele două formule de exprimare diferită, dar ambele definitorii şi, consecutive, perfectibile.
Autorul este un sentimental incurabil, cu mari disponibilităţi pentru iubiri gingaşe şi avânturi religioase mirabile.
Puţini oameni, în epoca noastă electronică dominată de scientism, de viteza de integrare în reţelele globale, mai au luciditatea de a se extazia în faţa miracolelor simple: înflorirea unei flori sălbatice, cântecul unei privighetori invizibile, imaginea unui apus de soare care incendiază linia orizontului.
Poezia decontează stări de graţie sufletească, pulsează în imnuri şi laude către Marele Creator, Atotfăcătorul Minunilor şi Gânditorul Suprem şi el marginalizat de ingratitudinea şi limitele unor oameni care grăbiţi, s-au autoapreciat şi hiperbolizat crezându-se stăpânii universului. În fond ei nu sunt nici măcar stăpâni pe propriile gânduri şi nu conştientizează destul nici minusculul fragment de univers cu care au fost recompensaţi pe durata unei vieţi. [...]
Viaţa e un miracol cu toate porţile deschise şi cu miliarde de secrete la vedere. Şi ce bucurie mai mare poţi să pretinzi, decât să-ţi dea voie în universul său miraculos. În anumite privinţe creaţia sa ficţională mi-a amintit de acel fabulos univers arghezian „al boabei şi al fărâmei”, de farmecul „Mărţişorului”, unde înfloreau merii şi cireşii, dar se jucau şi mieii şi iezii. Mari sunt poeţii care au capacitatea să-şi imagineze raiul, căci ei, ca Virgiliu şi Dante, au trecut mai întâi prin Infern. Dar lumea se completează cu răul şi binele, devine nu ştiu dacă mai fericită, dar oricum mult mai armonioasă. […]
În esenţă Victor Michail Stigniţeanu scrie o poezie de dragoste, în varianta poeziei erotice, dar şi poezie de dragoste de Dumnezeu. Ciclicitatea trebuie pusă în ordine cronologică şi departajată pentru a sublinia diferenţele tematice şi stilistice şi, eventual, pentru o evoluţie interioară. Poezia erotică propune „dramatizări” – un spirit ludic care presupune o înţelegere filozofică a erosului. Poezia religioasă are profunzimea unei viziuni superioare care îşi inventează propriile concepte asupra universului divin: Veghetor, Galben sfânt, Născătorul, Dumnezeul meu Veghetor ş.a. [...]
Domnul Victor Michail Stigniţeanu este un poet adevărat, de profunzime şi rafinată amplitudine tematică. Debutant cu mare întârziere, la deplina maturitate, autorul a secretizat posibila sa evoluţie interioară, culminând cu totul revelatoriu în volumul antologic „Casa cu mirosuri de brad”, o carte împlinită şi pe deplin reprezentativă pentru momentul de vârf al vocaţiei sale lirice.

Aureliu Goci

About the Author