Tabla de șah

În prefaţa primului său volum, acad. prof. dr. doc. Zoe Dumitrescu-Buşulenga spune:

Izvorâte dintr-o sete neistovită, o sete enormă de cunoaştere, de absorbire, de contopire cu lumea în toate ipostazele ei, strigătele (căci nu le putem numi simplu, versurile) tinerei poete au în ele o putere de elemente dezlănţuite. Durere, durere din prea multă iubire, sfâşiere din prea mare dorinţă de unitate, aşa se înfăţişează prima expresie lirică a Veronicăi Stănei.
Fără simulaţie, căci asta se simte din suprafireasca tensiune a cuvântului, sufletul tânăr trăieşte cu o rară forţă stările condiţiei umane. Este, fără niciun fel de îndoială, „punct în universe, punct arzând, punct văzând, punct, centru al meu, fără centru, desfiinţat, curgând”, fiind în explozii ale timpului, pentru clipa „singura clipă în care trăiesc, clipă a naşterii, clipă dorită, clipă când sunt cer, când sunt apă, când sunt pământ, când sunt tot, clipă a mistuirii din nou în punct, neştiut, umil punct”.
O trăire de mutaţii, autentică, de la neant la existenţă, de la existenţă la neant, ca ale unei păsări Phoenix, nu poate fi etichetată, nici judecată critic. Nu pot spune decât că ne aflăm, probabil, confruntaţi cu o putere nebănuită de creaţie poetică.

Operele ulterioare ale Veronică Stănei Macoveanu îi dau dreptate Doamnei Zoe Dumitrescu-Buşulenga, forţa de creaţie a poetei concretizându-se de-a lungul anilor în capodopere lirice de mare frumuseţe.
Veronica Stănei Macoveanu scrie o poezie gravă, cu implicaţii filozofice, în care gândirea robustă, ponderat optimistă a autoarei se împleteşte cu sentimentele sale de iubire, grijă şi ocrotire faţă de oameni, cu respectul faţă de solemnitatea trecerii făpturii umane prin Univers şi îngrijorarea în faţa dificultăţilor şi presiunilor acestei treceri.
Pe Tabla de Şah a lumii întregi, noi, piesele animate prin mecanisme nevăzute, avem marile daruri ale iubirii, iertării şi liberului arbitru, care ne sunt hrană sufletească, arme, unelte şi sprijin în năzuinţa noastră de împlinire spirituală prin cunoaştere. Volumul de faţă face să vedem în deplinătatea sa frumuseţea lăuntrică a omului şi ne atrage atenţia asupra sensurilor profunde ale trecerii acestuia prin Univers. 
O poezie luminoasă, pozitivă, mângâietoare, care reafirmă valorile fundamentale ale umanismului şi redefineşte liric categoriile acestuia în contextul vieţii contemporane. 
Cititorul nu poate ieşi decât profund îmbogăţit sufleteşte din lectura acestei cărţi, pe care o recomandăm din toată inima.