Tibidam Tibidum. Jurnal vesel de călătorie

Neîntrecutul scriitor Ștefan Dimitriu ne duce pe drumurile tinereții sale - si vedem prin ochii lui de atunci mai multe locuri de pe glob. O carte plină de farmec.

Titlul cărţii aminteşte de un vechi cântec de drumeţie care începe aşa:

Şi-am pornit-o la drum...

PUNERE ÎN TEMĂ

Pentru românul de astăzi, care poate pleca în orice clipă (cu automobilul, cu trenul, cu avionul ori pe propriile picioare) în oricare colţ de Europă şi, cu un minim efort (drumuri pe la ambasade), în oricare alt colţ de lume, pare cu totul de neînţeles prizonieratul pe care noi, românii obişnuiţi, îl trăiam cu doar câteva decenii în urmă, când o plecare în străinătate constituia un eveniment cu totul ieşit din comun; într-atât de spectaculos, încât cel care avea norocul unei asemenea întâmplări era privit nu numai cu o anumită invidie, dar şi cu mult respect, fiind asaltat apoi de toţi cei din jur – familie, prieteni, vecini, colegi de serviciu – cu întrebările cele mai neaşteptate şi trezind, cu povestirile sale, infinite şi dureroase nostalgii.

De aceea când, în septembrie 1971, la 33 de ani împliniţi, am primit vestea că, în calitatea mea de redactor al Televiziunii Române, voi pleca în Albania, m-am simţit pur şi simplu un ales al soartei…

Substanţa acestei cărţi este constituită din caietele (câte s-au mai păstrat) pe care le-am scris chiar în cursul călătoriilor mele ulterioare prin ţările pe care le-am vizitat ca trimis al Televiziunii Române (şi numai o dată al Uniunii Scriitorilor). Jur cu mâna pe inimă că ele nu au fost scrise cu gândul de a fi publicate vreodată, ci pur şi simplu pentru amuzamentul şi răsfăţul familiei mele şi poate, puţin, şi pentru chinul masochist şi plăcerea mea de moment. Făcându-mi însă ordine prin hârtii şi aruncându-mi de curând ochii prin jurnalele mele de călătorie, mi-am spus că ele ar putea să-i amuze şi pe alţii. Dumneavoastră, cititorii, veţi decide dacă şi cât...

Ştefan Dimitriu