Trei iubiri imposibile
Autor: Sorin Petrescu
Coșul pentru cumpărături va fi folosit de cititorii din România.
Cititorii din Diaspora sunt rugați să comande cartea de pe situl Amazon corespunzător țării în care locuiesc sau de aici.
Ediția electronică www.iBookSquare.ro se poate accesa aici.
CarteaTREI IUBIRI IMPOSIBILE vă oferă trei poveşti de dragoste altfel decât au fost scrise vreodată: dragostea dintre o reporteră şi un campion de tenis, dintre un artist şi personajul său şi cea dintre Iisus şi Magdalena. Scrise într-un stil simplu şi cuceritor, povestirile te fac uneori să lăcrimezi, alteori să surâzi, dar mereu să-ţi doreşti să trăieşti tu însuţi o asemenea iubire! Şi la sfârşitul cărţii îţi mai doreşti ceva: ca să fi fost mai multe iubiri imposibile şi cartea să nu se fi terminat aşa de repede. Paradoxul acestor povestiri este că o iubire imposibilă devine posibilă numai prin... iubire! Şi atunci vechiul slogan ar suna în felul următor: Până când nici moartea nu ne va despărţi!
Redăm un fragment din carte:
– Ei bine, încheie bucătăreasa, de atunci nu am făcut decât să caut alţi şi alţi artişti care să mă zugrăvească, să mă descrie, să mă cânte, să mă sculpteze, în speranţa că unul dintre ei va putea ajunge la mine, sau, mai bine spus, că eu voi putea ajunge la vreunul dintre ei. Sărmană fiinţă, sărman personaj literar, ce orgoliu să încerc să prind viaţă, când acest lucru, se ştie, este doar apanajul Creatorului! Dar de atunci am rămas cu un gând ciudat. Dacă cumva şi noi, oamenii de pe acest pământ, nu suntem decât personaje ale Celui ce ne-a creat? Şi atunci, cum puteam ajunge noi la El?
Rămăsesem nemişcat, cum se descrisese ea în iazul acela, aşteptând sfârşitul poveştii, fără să ştiu că, de fapt, era numai începutul, fără să ştiu că omenirea era doar un veşnic început. Iar ea a continuat:
– De aceea am aşteptat întâlnirea cu tine. Ştiam că vei veni, după cum ştiam că în aceeaşi zi, adică azi, voi pleca să-mi caut mântuirea.
Şi zicând acestea, Eva s-a ridicat şi a ieşit pe uşa lângă care se aşezase, lăsându-mă cu bucatele dinainte neatinse, căci cine ar fi putut să o asculte şi să o privească, mâncând în acelaşi timp?!
Dar minunea abia acum s-a petrecut, căci revenindu-mi în fire şi, odată cu asta revenindu-mi şi foamea, dând eu să iau din bucate, am trecut cu mâna prin aer, iar toate minunăţiile acelea culinare s-au topit încet ca şi bucăţile de gheaţă lăsate la soare. De plătit însă a fost musai să le plătesc, căci hangiul n-a vrut să-nghită cu niciun preţ povestea pe care i-am turnat-o, ba chiar m-a ameninţat că mă dă pe mâna soldaţilor de jos, pricină pentru care m-am grăbit să scap de florinii mei şi să-mi văd de drum.
Iată-mă flămând şi fără bani, stârnind colbul şleaurilor spre o zare necunoscută, aiurit şi rătăcind fără noimă, ca şi cum aş fi avut o viaţă de prisos.