Miei de lumină. Agneaux de lumiere. Lambs of light

Miei de lumină – Agneaux de lumière – Lambs of Light. Versuri – Poèmes – Poems is a volume of poetry by Sanziana Batiste in three languages: English, French, and Romanian.

Sânziana Batişte’s poems represent confessions, which gradually shape into a sublime portrayal of the human spirit, non-recurring, but at the same time universal. It is such a sensitive poetic discourse, that we marvel at its mere existence, at its ability to materialise in words (a testimony of our human essence, in this frivolous reality). The lambs of light, under slabs of light, become the messengers of the wonder of being / on the meadows living, signifying the joy of living and of loving, thus equalling gods: And the entire happiness / to taste at once / the amazing drunkenness / of gods // on your arrival. (Ladislau Daradici)

Miei de lumină – Agneaux de lumière – Lambs of Light. Versuri – Poèmes – Poems est un volume de poésie par Sanziana Batiste en trois langues: anglais, français et roumain.

Les poèmes de Sânziana Batişte représentent des confessions, qui se transforment pas à pas dans un portrait sublime de l'esprit humain, unique, mais en mâme temps universel; c'est un discours poétique tellement sensible, que c'est incroyable qu'il existe, qu'il a trouvé la puissance de se matérialiser en mots (comme un témoignage de notre essence humaine, dans cette frivole réalité). « Les agneaux de lumière » sous « dalles de lumière » deviennent les messagers « d'étonnement d’âtre / sous les champs vivants», signifiant la joie de vivre, d'aimer, égalant ainsi les dieux: « et la joie ancienne / de savourer subitement / la merveilleuse ivresse / des dieux et des déesses // quand tu viens ». (Ladislau Daradici)

Miei de lumină – Agneaux de lumière – Lambs of Light. Versuri – Poèmes – Poems este un volum de versuri de Sanziana Batiste în trei limbi: engleză, franceză şi română.

Poemele Sânzianei Batişte reprezintă spovedanii, care se conturează pas cu pas într-un portret sublim al spiritului uman, irepetabil, dar în acelaşi timp universal; este un discurs poetic atât de sensibil, încât e uimitor că există, că a găsit puterea materializării în cuvinte (ca o mărturie a esenţei noastre umane, în această realitate frivolă). „Mieii de lumină”, sub „lespezi de lumină”, devin mesagerii „uimirii de a fi / pe pajiştile vii”, semnificând bucuria de a trăi, de a iubi, egalându-i astfel pe zei: „Şi bucuria toată / de a gusta deodată / beţia minunată / a zeilor // când vii”. (Ladislau Daradici)