A fi poet. Poezii de meditație

Coșul pentru cumpărături va fi folosit de cititorii din România.
Cititorii din Diaspora sunt rugați sa comande cartea de pe situl Amazon corespunzător țării în care locuiesc sau de aici.

Theodor Codreanu: Sorin Cerin este un gânditor aforistic paradoxist, de o mare mobilitate a minţii, mânuind cu măiestrie antitezele, îmbinându-le oximoronic sau alternându-le chiasmatic în probleme cu mize majore din viaţa noastră spirituală şi socială. Poezia din „Liberul arbitru” este o prelungire a manierei sale de meditaţie, impregnând-o şi cu o doză potrivită de kynism (în sensul dat cuvântului de Peter Sloterdijk), reuşind, totodată, performanţa de a rămâne pe teritoriul lirismului autentic chiar şi atunci când vituperează „Corbii vulgari necrofili şi necrofagi ai Viselor”.

Marian Odangiu: Lirica lui Sorin Cerin este una a întrebărilor esenţiale: relaţia Fiinţei cu Divinitatea într-o lume din ce în ce mai distorsionată valoric (şi distorsionantă în acelaşi timp!), dispariţia unor repere fundamentale – atrăgând după sine interogaţii copleşitoare şi infinite nelinişti –, absenţa tot mai tulburătoare a unor Adevăruri care să deschidă calea spre Mântuire, îndoielile profund demotivante asupra Sensului Vieţii, absurd înălţat la rang de raţiune existenţială alimentează spaima şi angoasele poetului. Versurile sale dezvoltă astfel o veritabilă retorică a disperării, în care, aidoma unei insecte halucinate de Lumină, autorul lansează întrebări fără răspuns, caută confirmări acolo unde acestea au intrat de mult în disoluţie, navighează îndurerat dar lucid printre imagini şi metafore de elevată şi convingătoare pregnanţă, construieşte scenarii apocaliptice despre Viaţă, Iubire şi Moarte…

Eugen Evu: ...cărţile par a fi obiecte de cult-cultură-proprie testamentară ale unui ceremonial…, al neo-cunoaşterii, platonic-socratice sub semnul „Guvernământului General al Genezei” bunăoară. Ceea ce merită considerat este şi imperativul transparent al autorului de a comunica în limba natală, românească. Singurătatea atribuită Sacrului este totuşi a fiinţei umane în ipostaza ei reductivă, a condiţiei umane… Cum Vinea scria, poetul vede idei ale sale, sau oglindire în „odaia cu oglinzi” a bibliotecii universale. Un destin desigur personal, în mare parte asumat, nota bene. În volumul Politice, la extrema lui H. R. Patapievici poetul este bine-ştiutor al problemei eliadeşti, al „căderii umanului în zoon politikon…” Între raţionalism şi iraţionalism, Sorin Cerin navighează pe Oceanul Interconnection.