Dulce Arizona

Volumul de proză scurtă Dulce Arizona este cea de-a patra carte a Sânzianei Batişte, publicată în 2002, la scurt timp după Zodia Lupilor (1999), Miei de lumină (1999) şi Doine şi dore (2000). Lucrarea cuprinde nouăsprezece schiţe şi povestiri scrise, cu o singură excepţie (Alexlandia), înainte de 1989.
Prin reluarea unor planuri narative, motive şi chiar personaje (Dora, dar mai ales Cristina), volumul poate fi considerat aproape un roman – cu puternice accente autobiografice – surprinzând medii, momente, resemnări, deziluzii ale unor tinere intelectuale exilate în spaţii ostile, bădărane şi reci (locuri a căror singură raţiune de a exista fiind de a măcina/ distruge destine), în perioade ale tembelismului politic, timpuri guvernate de activişti inculţi, primari handicapaţi din punct de vedere intelectual ori directori de şcoală îndoctrinaţi, rataţi ca dascăli, dar şi ca oameni. 
Astfel, o parte a naraţiunilor se constituie în mărturii ale rezistenţei şi ale supravieţuirii spirituale, altele surprinzând poveşti de dragoste cu final aşteptat, în care, aproape de fiecare dată, tânăra sensibilă, idealistă şi nobilă în suflet, este dezamăgită de atitudinea lui, a bărbatului, acelaşi de fiecare dată, un vânător şi un colecţionar de femei frumoase şi naive (idealiste). 
Câteva lucrări sunt veritabile poeme în proză, abordări complexe, interiorizate, ale unor teme ori motive gravitând în jurul raporturilor interumane, conţinând analize profunde ale unor momente/ răscruci existenţiale, lucrări lipsite, practic, de subiect (intrigă, deznodământ etc.) în sensul clasic al termenului; sunt povestiri care imortalizează mai degrabă nostalgii, stări de spirit, file delicate dintr-un posibil jurnal al resemnării şi al deziluziilor. 
[…]
Prozele Sânzianei Batişte se singularizează printr-o profunzime şi o subtilitate demne de Hortensia Papadat-Bengescu sau Virginia Woolf, constituindu-se într-un roman de fapt, pentru că descoperim, în cazul acestor naraţiuni, acelaşi fenomen ca şi cel din volumele de poezie: un echilibru tematic şi o unitate a compoziţiei care le reuneşte într-o singură creaţie. 
Este evident că prozele din Dulce Arizona sunt relevante pentru creaţia lirică a poetei, imortalizând chiar cadrul şi atmosfera în care poemele au fost scrise, prin personajul principal – acelaşi, deşi apare sub alte nume – fiind prezentată condiţia femeii intelectuale în anii întunecaţi ai comunismului primitiv, cu domiciliu aproape forţat, trădată, în acelaşi timp şi pe plan sentimental, iubirile sfârşind prin a deveni dezamăgiri, în urma lor rămânând deznădejdea şi singurătatea.

Ladislau Daradici