Mandarinul valah Petre Pandrea

Prima monografie Petre Pandrea, prezentând cu deosebit talent viața și opera marelui nostru gânditor, analist politic, ziarist și scriitor, avocatul Petre Pandrea - o victimă a regimului comunist cu care s-a luptat, într-un mod foarte demn, până în ultima clipă a vieții sale, neîntrerupt.

Privesc cu nelinişte şi chiar cu un fel de groază în jurul meu, observând cum astăzi, cu toată deschiderea spre lume în care trăim, cu toate libertăţile ce ni se garantează, cu toată hărmălaia media care ne asaltează pe toate căile şi din toate direcţiile, douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru, nu există la nivelul înaltelor noastre conştiinţe intelectuale naţionale un om de corectitudinea morală şi de curajul civic, politic, juridic, jurnalistic ale lui Petre Pandrea. Şi câtă nevoie ar fi de unul ca el! Măcar de unul!

Dar, cu cât mai mari au devenit posibilităţile de a te manifesta plenar, în context desigur european şi planetar, ca om al unui timp, al unei naţiuni, al unei culturi, al unor tradiţii sănătoase, cu atât mai palide şi mai lipsite de personalitate s-au arătat a fi reacţiile vârfurilor intelighenţiei noastre (atunci când, totuşi, acestea se produc!) la anomaliile de tot felul care macină încet dar sigur fibra noastră naţională, mândria de a fi european dar şi român, în acelaşi timp. Aşa cum Petre Pandrea s-a vrut a fi şi a reuşit întotdeauna să fie.

Dar noi, ce facem? Privim cu seninătate cum o civilizaţie de carton, celofibră şi e-uri tinde să înlocuiască o construcţie spirituală şi materială milenară. Privim cu seninătate cum ni se bărbieresc munţii şi ne sunt vânaţi ciobanii cu turme şi câini cu tot, cum ni se fură aurul şi celelalte bogăţii din străfunduri, cum ni se înstrăinează pământurile fertile de sub picioare, cum agricultura noastră nu mai este lăsată să ne producă nici măcar hrana de subzistenţă, cum ni se demolează industriile, multe dintre ele extrem de performante, cum ne migrează ca nişte păsări călătoare vapoarele, cum ne sunt alungaţi dintr-o ţară care nu mai este în stare să le asigure un loc de muncă milioane şi milioane de compatrioţi, cum... cum... cum...

Dar noi aşteptăm... Ce?

O zi fastă... Care?

Să ne salveze... Cine?

Ca să putem fi noi înşine... Când?

Citindu-l pe Petre Pandrea, nu poţi să nu-ţi pui toate aceste întrebări. Pentru a încerca să găseşti în tine însuţi răspunsurile cele mai apropiate de adevăr şi acţiunile sau reacţiunile cele mai potrivite cu situaţia dată. Ca să nu-l mai tot aştepţi pe omul acela providenţial, care nu mai vine. Şi să încerci să fii tu însuţi omul acela, care să-i trezească la realitate, la luptă şi la speranţă pe toţi ceilalţi.

Ştefan Dimitriu