Bărbatul care mi-a ucis sufletul într-o joi. Roman

Coșul pentru cumpărături va fi folosit de cititorii din România.
Cititorii din Diaspora sunt rugați să comande cartea de pe situl Amazon corespunzător țării în care locuiesc sau de aici.

Ediția electronică www.iBookSquare.ro se poate accesa aici.

Acţiunea romanului „Bărbatul care mi-a ucis sufletul într-o joi” începe la Băile Herculane, în piscina Hotelului Roman, unde femeia de serviciu găseşte dimineaţa o tânără moartă. De cu seară sosise senatorul Sava Sandorian, înconjurat de camarilă. O întrebare pluteşte în jur: oare fata moartă-n piscină face parte din anturajul demnitarului? Senatorul se despărţise de Saviana – profesoara care citea tot ce-i ieşea în cale, pentru că rămăsese grea, iar el nu dorea copilul. O lume postdecembristă, îmbogăţită peste noapte. Bani – putere – personaje pestriţe, populează un spaţiu mlăştinos, urât mirositor, instabil. Homosexuali – lesbiene – stilişti – monici pregătite să-i satisfacă pe noii bărbaţi coborâţi din limuzine bengoase. Anatolia, adolescentă fiind, a trezit interesul câtorva doamne cu poziţii şi bani „zilnic Anarotha îşi spunea că zânele ar trebui să-şi schimbe sexul”, „Argentina nu s-a lăsat târâtă în jocul total al pasiunii oarbe pe care tinereţea o trezea în partenerele ei”, „Amedea trecuse cu bine şi neatinsă de vârsta în care era nevoită să accepte şi bani feminini şi bani masculini”, „Arthemisa prefera o alianţă cu un bărbat”, „Aristiţa vroia ceva fierbinte, pătimaş care să o scoată din plictisul zilelor de salariu şi avans.”
Viaţa lui Sava Sandorian este ca un robinet prin care curg monicile fără încetare, robinetul neînchizându-se niciodată. Nici defecţiuni la bazinul de monici nu se întâmplă niciodată. Ele curg monoton, plictisitor, banal. Toate sunt frumoase, ochioase, încărcate de silicoane.
Romanul se termină găsindu-l pe senatorul Sava Sandorian alergând cu maşina spre Băile Herculane, unde speră să o găsească pe Saviana aşteptându-l. Florica Bud reuşeşte prin romanul „Bărbatul care mi-a ucis sufletul într-o joi” să dobândească autoritatea care să-i permită ca pe cartea de vizită să scrie, simplu şi meritat, sub nume, cuvântul magic: scriitoare, romancieră sau prozatoare. 
Vasile Morar

Prin acest roman, cu titlul atractiv, dar şi ironic, Florica Bud intră cu adevărat în literatură. Când detaşat şi cu umor, când cu amărăciune şi chiar cu sarcasm, personajele Floricăi Bud, în spatele cărora o ghicim mai mereu pe autoare, trăiesc şi relatează stări de derută alternate cu altele de hiperluciditate. Romanul este un document psihologic mai ales pentru prototipul femeii secolului XXI în România, subiect interesant şi tratat cu multă acurateţe. Textul trece uşor din pagină în conştiinţa cititorului şi chiar micile răbufniri feministe au darul de a stârni simpatie. Florica Bud este o scriitoare care a făcut pasul decisiv spre literatura serioasă, luându-şi ea însăşi în serios rolul de autoare. Cititorii vor trebui să-i acorde acelaşi tratament.
Horia Gârbea