Statui ușor fisurate

În romanul Statui uşor fisurate, scriitorul George Rizescu numeşte şi satirizează numeroase disfuncţionalităţi ale societăţii noastre. Iată ce ne spune autorul însuşi despre acest captivant roman:

Evident că mă interesează zona deciziei politice pentru că de aici ni se trag bucuriile şi necazurile vieţii.
Şi, pentru că (iertată să-mi fie forma exprimării), despre parlamentari am scris, despre preşedinţii Statului am scris, despre miniştri, prim-miniştri şi alte importante funcţii administrative din această ţară am scris, m-am gândit, forţat de cunoaşterea profundă a vieţii noastre politice, să scriu o carte şi despre aleşii noştri locali, adică despre primari!
Este adevărat că, primarii, ca personaje de literatură, se găsesc cu destulă uşurinţă în prozele mele scurte, dar mi-am dat seama că munca, şi mai ales calităţile umane ale acestor uriaşe personalităţi politice locale merită totuşi un roman!
Aşa cum ştiţi şi domniile voastre, cea mai importantă funcţie politică în România zilelor noastre este funcţia de Primar! 
Nu contează localitatea, mărimea acesteia, partidul din care face parte, bogăţia sau sărăcia materială a cetăţenilor peste care domneşte un Primar! 
Dacă ai fost ales Primar, înseamnă că însuşi Bunul Dumnezeu ţi-a pus mâna pe creştet şi ţi-a oferit şansa să devii cel mai influent, cel mai bogat, cel mai deştept (indiferent cât ai fi de prost în realitate şi, slavă Domnului, realitatea chiar confirmă această uriaşă cantitate de prostie pe cap de primar!), dintre locuitorii acestui ţinut. 
Ai, prin efectul Legii, la picioarele tale, poliţia comunitară, ai, funcţie de mărimea localităţii în subordine, toate conducerile descentralizate ale agenţiilor de interes administrativ, ai mereu un grup de secretare care fac tot ce vrei tu să porunceşti, eşti unicul bărbat spre care se îndreaptă orice femeie frumoasă din zonă, ai toate drepturile primului bărbat asupra oricărei frumuseţi locale, eşti chemat la toate serbările, comemorările, aniversările ce ţin de demnitatea funcţiei tale, căsătoreşti pe toată lumea cu toată lumea, intervii spre aplanarea oricărui început de scandal, primeşti foloase cuvenite şi necuvenite, puţine, multe, nemăsurate, necântărite, văzute şi nevăzute, primeşti mită mascată sub forma unor împrumuturi pe care niciodată nu va mai îndrăzni împrumutătorul să ţi le ceară, eşti invitatul oricărei sindrofii, faci toate formele de politică admisă pe raza comunităţii tale, bei şi mănânci, tu şi familia ta, uneori neamurile tale sau chiar neamurile neamurilor tale, întotdeauna pe gratis, chipurile pentru a le face onoare celor supuşi consumului tău neruşinat şi, dincolo de toate, aşa cum vom vedea în acest roman, ai lăudătorii tăi, slugile tale, urechiştii tăi... 
George Rizescu