Culorile

L’amor – che muove il sol’ e l’altre stelle (Iubirea ¬ care mişcă Soarele şi alte stele) spune Dante atât de frumos despre forţa teribilă, unică şi fascinantă a iubirii.
Tot despre iubire ne vorbeşte şi Irina Nei în cartea sa Culorile: iubirea dintre un bărbat şi o femeie, iubirea copiilor faţă de părinţi, dar şi a părinţilor faţă de copii, iubirea unei femei cu suflet blând şi bun pentru tot ce o înconjoară: oameni, locuri, stele, pietre. 
Irina Nei scrie cu o sinceritate dezarmantă. Romanul-jurnal Culorile ne aduce sub ochi tabloul unei femei mature, care îşi caută împlinirea afectivă şi spirituală. 
Există momente în viaţă când simţi că evenimentele pe care le trăieşti se derulează fără ca tu, protagonistul, să ai vreun control asupra lor. De asemenea, există momente când simţi că CEVA este pe cale să se producă, să se întâmple. Când acest CEVA este întâlnirea cu însăşi IUBIREA, totul devine copleşitor. 
Eroina Irinei Nei este o femeie al cărei suflet este prea-plin de iubire. Şi pentru că are atât de multă iubire de oferit, Universul îi va oferi contextul pentru a-şi revărsa iubirea, căldura sufletească, bucuria de a trăi – asupra unui om ales. 
Iubirea pe care o trăieşte eroina noastră este una plenară şi sfâşietoare. Cititorul se va duce cu gândul – nu după foarte multe pagini din carte – la celebrul film Pasărea spin. 
Cartea Irinei Nei ne poartă în lumea unei iubiri interzise. O iubire care poate stârni în mintea şi inima unora dezaprobarea, judecata. 
Din acest motiv, îi invit pe cititori, ca înainte de a trece la lectură, să-şi amintească un scurt, dar minunat fragment din

Întâia Epistolă a lui Pavel către Corinteni:

Dragostea

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, 
nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, 
nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, 
acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. 
Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. 
(…)
Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Forţa dragostei trece dincolo de legi şi de cutume. Chiar şi atunci când nu se împlineşte după regulile noastre, lumeşti, Dragostea rămâne în inima celui ce o poartă. Despre o asemenea dragoste ne vorbeşte Irina Nei în această carte.

Michiela Poenaru