Fata morgana

Volumul de versuri Fata morgana ne dezvăluie un poet format, cu o viziune lirică închegată, puternic evocatoare. Temele sunt cele perene – trecerea timpului, soarta umană, drama vieţii de zi cu zi, iubirea, relaţiile cu ceilalţi. Poetul foloseşte versificaţia clasică, realizând admirabile poeme, muzicale şi surprinzătoare prin alegerea cuvintelor celor mai neaşteptate.

Reproducem câteva poezii din volum:

TOAMNA

Sosit-au grele ploile de toamnă,
şi peste noi se lasă ceaţa deasă, 
ce poţi să faci decât să stai în casă? 
O,Doamne, tristă e această toamnă! 
Şi curge peste noi atâta ploaie! 
Ne rugineşte floarea din fereastră, 
au ruginit şi cele puse-n glastră, 
iar răsuflarea parcă ni se taie. 
Iar zilele se scurg încet, haine, 
şi după ce a curs atâta ploaie, 
până şi gândurile se înmoaie
şi se revarsă trist, peste destine.

Dar ce frumos este aici, la tine! 
Nici nu gândesc să plec la mine-acasă, 
cât fi-vom amândoi, nici nu îmi pasă! 
De vrea, mă poate căuta oricine, 
dar nicidecum nu voi ieşi din casă, 
căci ploile de toamnă nu mă lasă
şi-apoi, aici îmi este atât de bine.

Ne vom iubi, îmbrăţişaţi în noapte, 
vom alunga din trupuri vremea rece, 
şi, încălzindu-ne cu calde şoapte, 
nici n-o să ştim cum toamna asta trece. 
Din dragoste vom face primăvară, 
vom arunca pe geam povara ceţii
şi vom lăsa ca tainic să transpară, 
din noi, un nesfârşit izvor al vieţii.