Despre lumină

Despre lumină de Elena Luminiţa Burlacu este o culegere de meditaţii şi reflecţii asupra implicării luminii spirituale în viaţa de toate zilele. Iată ce ne spune autoarea despre lucrare:

Cartea aceasta nu este una despre reprezentările Luminii din diverse perspective, deşi, inevitabil, din când în când, abordează şi acest aspect, ci este o consemnare a momentelor memorabile din existenţa mea în care Lumina a jucat rolul principal. Din acest punct de vedere, cartea este una autobiografică, căci evocă modul în care Lumina mi-a modelat fiinţa până în acest moment, care, desigur, nu este un punct terminus, indiferent de lungimea firului existenţei mele în această dimensiune. Sper, totuşi, ca în această autobiografie să se regăsească şi semenii mei ca fiinţe trăitoare în Lumină şi, într-o măsură mai mult sau mai puţin conştientizată, dependente de Lumină. /Elena Luminiţa Burlacu/

Vă oferim un mic fragment din carte:

Lumina Lumii

Multă vreme am crezut că asocierea lui Hristos cu lumina reprezintă doar o metaforă potrivită cu mesajul evangheliilor. Înţelegeam autodefinirea lui Iisus ca Lumină a Lumii ca pe o recomandare a capacităţii sale de a ne scoate din întunericul ignoranţei şi al propriilor patimi şi mi se părea că trebuie să-l privesc pe Iisus doar ca pe un admirabil model moral. Concepeam natura sa duală de Om şi de Dumnezeu în maniera în care aceasta îmi fusese transmisă de religie. Bineînţeles că făceam relaţia dintre Lux şi Logos, ştiam că Lumea a luat naştere din primul cuvânt al lui Dumnezeu şi că acesta a fost Lumină. Ştiam că Iisus este Lumină din Lumină, existenţă mai înainte de toţi vecii, dar toate acestea erau pentru mine tot nişte metafore. Îi datorez ştiinţei – în măsura în care am putut eu s-o înţeleg – cea mai zguduitoare experienţă cognitivă de până acum. Familiarizarea cu teoriile moderne despre naşterea universului şi despre structura acestuia m-au adus mai aproape de o anumită înţelegere a textelor biblice şi totodată mai aproape de mine însămi. Ştiinţa modernă afirmă că totul, de la corpuscul şi electron, de la atom şi moleculă, până la aştri şi universuri, totul se mişcă sau, mai exact, vibrează. Ceea ce noi numim Materie sau Energie nu este decât un mod de mişcare vibratorie carac­terizată de o anumită frecvenţă de vibraţie. Particulele elementare (care au şi ele componente: quarkuri, leptoni, barioni, fotoni) sunt într-o dinamică atât de mare, încât nu pot exista independente (cu excepţia fotonului). Ele sunt constituite din subparticule care nu există decât în relaţie unele cu celelalte. Aşadar, tot ceea ce numeşte ştiinţa clasică corpuscul este într-o continuă vibraţie, adică este constituit ca un ghem de vibraţiielementare. Am aflat că realitatea înconjurătoare are la bază o matrice energetică […]

Comandaţi cartea acum şi citiţi continuarea şi celelalte eseuri.