Doar eu știu cine sunt

Coșul de cumpărături de mai sus va fi folosit de cititorii din România

Cititorii din Diaspora română sunt rugați să comande cartea de pe site-ul Amazon corespunzător țării unde locuiesc. Cei ce se află în SUA pot folosi acest link: https://amzn.to/2qS2zYl

Doar eu ştiu cine sunt  este o continuare a romanului De luni până luni , dar se poate citi separat fără probleme.

De luni până luni  este radiografia despărţirii unui cuplu plecat în Germania la începutul anilor ’70. Sabin – un matematician şi inginer genial, fost remarcabil constructor de submarine la Kiel – intuieşte potenţialul ascuns în lumea virtuală a computerelor. Perechea se mută la Düsseldorf. Sabin abandonează vechea profesie şi se dedică acestei lumi noi apărute, luând totul de la zero şi ajungând în scurt timp o celebritate mondială. Binefacere sau blestem? Pasiunea cu care se aruncă în noua ocupaţie nu lasă loc vieţii de familie, îl modifică şi îl izolează. Vieţile celor doi capătă traiectorii divergente. Relaţia lor este, în plus, erodată şi de tragedia pierderii unui copil (în care fiecare îşi trăieşte durerea în felul său), de dificultatea de comunicare a unuia cu celălalt şi de boala cu care se luptă Sabin – o schizofrenie care îi provoacă halucinaţii. Boala, dar şi dorinţa de a începe să scrie, dorinţă trezită de găsirea unor jurnale ale bunicii şi mamei sale, îi conferă prilejul unor introspecţii psihologice şi a unor confesiuni intime despre dragoste, sex, îmbătrânire. Oana – partenera sa de viaţă – devine în acest fel marginalizată şi încearcă să găsească un debuşeu pentru propria nevoie de afecţiune şi pentru natura sa romantică şi poetică, rămasă – frustrant şi fără voia ei – nematurizată.

Despărţirea lor este urmărită de alte două personaje, o pereche de prieteni din copilărie, care asistă neputincioşi la separarea celor doi, la suferinţa şi trăirea nereuşitei de viaţă a bărbatului şi la căutările femeii.

Romanul, plin de subtile şi adânci analize psihologice, acuitate ce caracterizează pe unii posesori ai diagnosticului psihiatric care este actual pentru Sabin, relevă în primul rând – devastatoare – durerea pierderii dragostei şi a sentimentului de comuniune umană.

Doar eu ştiu cine sunt  s-a vrut o dovadă că dragostea – fie ea şi pierdută în timp –, loialitatea şi toleranţa propovăduită de un Isus imaginat şi dorit de mulţi – chiar dacă aici apare ca o himeră – toate acestea, dându-şi mâna, pot învinge răul.