Arta de a face bani. Schițe umoristice. Ediția a II-a

Pentru a comanda această carte, folosiți coșul de cumpărături de mai sus. Puteți de asemenea suna la 0722156408 sau scrie un mesaj la office@epublishers.info.

Cititorii din străinătate sunt rugați să comande cartea de pe site-ul Amazon corespunzător țării sau zonei în care locuiesc.

Astfel,

cititorii din USA pot obține volumul de la acest link: https://amzn.to/2Y403Ow,

cititorii din Spania pot obține cartea de la acest link: https://amzn.to/2Fg7OIw,

cititorii din Italia pot obține cartea de la acest link: https://amzn.to/2HuzoVU,

cititorii din Germania pot obține cartea de la acest link: https://amzn.to/2UEikjn,

și așa mai departe.

În format electronic, cartea se poate descărca de la acest link: http://ibooksquare.ro/Books/ISBN?p=978-606-8798-08-0.

Umorul şi satira scriitorului Constantin Lupescu ne surprind plăcut şi ne fac lectura mai uşoară, însă subiectele abordate sunt de maximă gravitate.

Familia copilului Constantin Lupescu a trecut prin grele încercări din cauza orientării politice a tatălui, iar greutăţile vieţii l-au însoţit tot timpul pe autor.

Fiecare dintre schiţele şi nuvelele prezentului volum reflectă o experienţă de viaţă. Cuvântul înainte al autorului ne spune la ce se referă fiecare naraţiune din carte. Iată câteva extrase:

Iubite cetitoriu,

M-am născut la data de întâi noiembrie 1958, în judeţul lui Vasile Alecsandri, George Bacovia, Radu Beligan, dar şi al lui Viorel Hrebenciuc, că fără un pic de acreală nu iese bună ciorba.

Sunt cu exact treizeci de ani mai tânăr decât Radio România Actualităţi, post pe care nu încetez niciodată să-l aşez înaintea mea (Paul Grigoriu).

Tatăl meu era ţăran de modă veche, cu cele patru clase primare absolvite, spre deosebire de mama, care nu a avut această fericire (O scrisoare).

Dac-ar fi ştiut că peste nici şase ani comuniştii îi vor fi luat tot pământul (Moş Iordache), nu cred că mai ajungeam pe lume (Centura de siguranţă).

De aceea e bine că nu ne cunoaştem (bănuim) viitorul (Accidentul).

Au loc speranţele (La bloc).

Am trăit o copilărie plină de necazuri, având ca subiect principal al existenţei foamea (Pilu), căci, în timp ce colegii mei duminica mergeau la fotbal, la Căminul Cultural sau la televizor, eu mergeam cu vacile la păscut, fluierând a pagubă (Căpşunarii).

[...]

La examenul de admitere, la proba orală de limba română îmi picase „Bivolul şi Coţofana” (George Topârceanu), unde am surprins plăcut juriul care nu a avut altă soluţie decât să-mi dea zece (V–VIII).

[...]

În 18 decembrie 1989 am contribuit la declanşarea revoluţiei din Lugoj, când am strigat la secretarul de partid (Triţoiu), care apăruse la balconul primăriei, şi care a început: „Fraţilor, sunt cu voi!”. Imediat s-a făcut linişte totală pentru câteva secunde, deoarece mulţimea a fost pusă în şah de aceste vorbe, iar eu de colo: „Dacă eşti cu noi, aruncă portretul!” (Deşteaptă-te, române!).

Lumea din jur a început să strige acelaşi lucru, la care Triţoiu s-a dus după portret, şi dus a fost!

Cum să arunce portretul în 18 decembrie? Era exclus. Mai erau cinci zile mari şi late până-n 23 (Ghinion), timp în care comuniştii puteau lua şi pielea de pe el, înainte să-i ia zilele.

În două ore a ars toată primăria, cu cererea mea de înscriere în partid cu tot (Icre de Manciuria).

Am rămas salariat la stat până-n 1994, când am început o afacere pe cont propriu, cum era la modă pe-atunci (Sidi).

Multe mai am încă a vă spune (Capra şi iezii), dar nu aveţi răgazul să le ascultaţi.

Constantin Lupescu