Literatura în lumina Ortodoxiei

Ca oricare intelectual creştin, Sergiu Ciocârlan atrage atenţia, curajos, asupra devierilor ideologice şi asupra tertipurilor potrivnicului cărora le-au căzut şi le cad victime unii scriitori de ieri şi de astăzi, în goana lor după originalitate şi după celebritate. Operele cu pricina pot fi citite, astfel, după deplina lămurire, indexându-se doar stricăciunea şi păstrându-se ceea ce rămâne viabil. [...]
În oricare curent literar s-ar încadra operele ce aşteaptă pe rafturile librăriilor şi ale bibliotecilor, cititorii sunt îndemnaţi la prudentă alegere după o atentă informare spre a nu-şi hrăni sufletul cu false valori, selectându-le anume pe acelea aflate în Adevărul, Frumosul şi Iubirea divine. Într-adevăr, puţini scriitori vom găsi care să se îndrepte fără ezitare spre aceste „frumuseţi veşnice" – ne previne autorul –, însă aceasta e grila corectă, căci nimic altceva nu poate fi mai preţios decât Cuvântul lui Dumnezeu: viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri. 
El însuşi prozator talentat, Sergiu Ciocârlan ni se adresează, la un moment dat, dinlăuntrul artei cuvântului: literatura nu se face deloc cu naivitate (...); există în fruntariile ei un fond eterogen, o bază conceptuală ce trebuie atent decodată în lumina criteriilor pe care le-am trasat de la bun început: Adevăr, Frumos şi Iubire. [...]
În spaţiul românesc, modelul cultural nu poate fi conceput în afara Ortodoxiei, argumentul principal fiind acela că impulsul creator se naşte din întâlnirea omului cu Creatorul său. Denaturarea creaţiei ia şi acest aspect al întreruperii misiunii, al ieşirii din comuniune, nemaiînţelegând nicicum că întâlnirea cu Dumnezeu este esenţa tuturor mişcărilor noastre lăuntrice. Adaug la aceste constatări ale autorului că tocmai România, această ţară care, prin locuitorii ei de frunte, a cunoscut masiv în ultima parte a secolului al XX-lea răstignirea prin experimentul comunist, se vede acum milostivită de Dumnezeu prin apariţia unor creatori creştini de anvergură, solid formaţi şi bine intenţionaţi, spre a se putea reînnoda tradiţia viabilă, proprie acestui pământ străvechi. Fără veritabile repere – intelectuali patrioţi şi făptuitori jertfelnici –, nimic trainic nu se poate edifica. De aceea, cu scriitori ca Sergiu Ciocârlan care, prin demersul acesta al său, luminat de Ortodoxie, în răspăr cu ceea ce ar vrea Europa de la noi, ne îndeamnă să revenim în Biserică, am speranţe că se vor trezi curând conştiinţele conaţionalilor noştri, iar cuvintele datate 14 august 1882 ale lui Mihai Eminescu îşi vor afla împlinirea într-o Biserică plină de oameni, toţi având frica lui Dumnezeu, toţi sperând de la El mântuire şi îndreptându-şi vieţile după învăţăturile Lui.

Mihai Floarea