Jazz cu fructe exotice

O scriitoare pe cât de tânără, pe atât de înzestrată, Ioana Bărbuliceanu abordează romanul de introspecţie psihologică într-un mod proaspăt, direct şi reconfortant pentru cititor. Iată ce ne dezvăluie autoarea despre această scriere:

Am scris această carte din mai multe motive.
În primul rând, a fost nevoia de a mă afirma. Având încă 16 ani la momentul scrierii cărţii, am simţit deseori că sunt ignorată şi nerespectată, în special din cauza vârstei, aşa că am vrut să fac ceva demn de remarcat. Am crescut cu senzaţia că nu sunt apreciată pentru ceea ce fac eu şi pentru cine sunt, ci pentru persoanele cu care am fost asociată. Mi s-a evidenţiat chiar, în numeroase rânduri, ideea de incapacitate a mea de a realiza diverse pe cont propriu, aspect care a devenit una dintre frustrările mele majore. Persoanele care nu au spus, dar au simţit şi şi-au trădat această părere prin comportamentul faţă de mine, au avut un impact şi mai puternic asupra mea. Aşadar, atunci când îmi pierdeam inspiraţia sau cheful şi mă lăsam acaparată de responsabilităţi, mi-am găsit ambiţia în a demonstra celorlalţi, dar mai ales mie, că pot.
În al doilea rând, am căpătat o afecţiune deosebită pentru locuri şi oameni faţă de care am simţit mereu că nu mă pot exprima îndeajuns, motiv pentru care le-am metamorfozat într-o lume fictivă şi le-am modificat cu scopul de a le încripta şi oferi un înţeles predominant simbolic. Mi-am găsit inspiraţia în Club Doors din Constanţa, care îmi este refugiu, şi în oamenii care îi dau viaţă şi datorită cărora zâmbesc cel mai des. Personajele şi evenimentele din carte nu sunt reale, însă multe dintre acestea au fost construite în jurul esenţei preluate din lumea în care trăiesc.
Romanul are scopul de a evidenţia puterea imaginaţiei de a transforma realitatea în puzzle-uri complexe care nu păstrează decât un miez veridic, şi de a exprima atât păreri şi gânduri despre lume, cât şi aprecierea şi sentimentele pe care nu am timp şi ocazii prielnice să le exprim odată cu simţirea lor.
„Jazz cu fructe exotice” s-a născut din frustrări, emoţii puternice, experienţe marcante, dor de vară, din lacrimi, multe căni cu ceai de ghimbir, prietenii cu oameni extraordinari, recitaluri pe vreme rece, din călătorii memorabile şi discuţii profunde cu persoane profunde şi cu mine însămi, din multe cărţi citite, muzică şi multe nopţi nedormite.

Ioana Bărbuliceanu