Alchimia fericirii. Versuri
Autor: Veronica Stănei Macoveanu
SĂ PURIFICĂM CUVINTELE ÎN ESENȚE SACRE
Obligația noastră ar fi acum să aerisim casa cu miresme de flori
să Iluminăm sufletul învăluit în multă suferință
Să purificăm cuvintele, gândurile în esențe sacre
Să purificăm trupul umplându-l cu blândețea inimii
E timpul pentru curățenia generală de Sărbătoare
curățenia de primăvară veșnică,
ce va vindeca toate anotimpurile
și-ți va reda plenitudinea.
TRANSPARENȚA PURITĂȚII
Vine un moment când ești doar spirit
care te-ai purificat, atât de alb, atât de curat
că transparența purității pătrunde în fiecare celulă a ta
CHIPUL IDEAL AL LUCRURILOR
Dincolo de plasa-capcană
de deasupra capetelor noastre
sunt alte Ceruri pe care nu le știi
și sunt mirifice
Dar tu până nu te vei dezmetici rămâi aici
pe pământ, înnegurat de realități
Păienjeniș de gânduri îți acoperă
lumina sufletului
În nedumerire te întrebi de ce este oare așa
pentru că în miezul inimii tale simți Iubire
și ai vrea ca tot ce-i cunoscut
să-și schimbe din componență partea mohorâtă
să se salveze în chiar chipul ideal al lucrurilor
O PERDEA A AUROREI BOREALE
O perdea a aurorei boreale
cade în noi pentru purificare
Culorile pătrund țesuturile rigidizate
încă impregnate de judecăți, de neiubire
de neacceptare, de neiertare
Simți o transfigurare, o claritate ce crește
într-un dans eliberat, când inima pulsează
iubire pentru TOT